Biografie - Cora Zamfira Botezatu


Cora Zamfira Botezatu

Născută la Bacău, într-o familie ale cărei complicații și alcătuire îi vor marca profund existența .

Precocitatea sa debordanta îi va sili pe părinți să încerce să o înscie la școală cu cel puțin un an mai devreme și astfel va absolvi liceul G. Bacovia în 1967, cu 2 ani înaintea generației sale.

Imediat după bacalaureat se mută la București, evadând astfel din marasmul atmosferei intens provincial-bacoviene a Bacăului.

Desi speră să poată studia Istoria și teoria artei, sau măcar Filologia, la insistențele tatălui se înscrie și este admisă însă la Academia de Studii Economice pe care o abandonează însă după 3 ani.

Începe să lucreze ca traducătoare, să scrie și să frecventeze sporadic cenaclurile și mediile literare, hotărând în cele din urmă să-și reia studiile, înscriindu-se de data aceasta la Universitatea din Bucuresti la Facultatea de Filologie, absolvind în 1979, cu specializări egale în limbile română și engleză.

În 1976-79 devine colaboratoare externă la Radio, lucrâd pentru Redactia muzicală sub conducerea lui Iosif Sava, realizând un ciclu de interviuri cu cei mai însemnați soliști de muzică clasică vocală și instrumentală din România acelor ani, cu scriitori și artisti plastici, în cadrul emisiunii Clio si Euterpe al cărei redactor era Doru Popovici.

Se scrie elogios despre această serie de interviuri în presa literară (Luceafărul) din acei ani și se vehiculează ideea publicării acestor interviuri într-o culegere, proiect care, din păcate, nu a fost finalizat niciodată.

In 1977, revista Lucefărul îi publică primele poezii de debut, și, tot în acea perioadă este câștigătoarea unor premii de poezie la diferite festivaluri din Vălenii de Munte și mai târziu, la Săptămâna lui Eugen Barbu.

In 1979 se căsătorește cu pictorul Petru Botezatu, și, împreună, hotărăsc să se auto-exilze pentru o vreme în taina picturii de biserici, alegând să ia astfel distanță față de București, în orașele și satele din Ardeal față de o societate din ce în ce mai maladivă, la adăpost de consecințele grave ale colapsului vieții culturale românești și ale paranoiei în continuă agravare, instaurate de regimul ceaușist.

Acel exil temporar s-a dovedit a fi cu mult mai lung, durând aproape un deceniu

In 1986 reușesc să extindă acest exil dincolo de cortina de fier, refugiindu-se în Austria, de unde, în 1988, emigrează în Canada.


Începând din 1989 până in 1997, odată stabiliți la Ottawa, Cora Botezatu înființează și conduce Galeria de Artă Hyperion Gallery, situată vizavi de Galeria Națională în capitala Canadei. Galeria a fost inaugurată pe 15 iunie 1990 în prezența unui mare număr de scriitori jurnaliști români precum Ana Blandiana , Mihai Băcanu de la Romania Liberă, actori ( Mircea Albulescu...) dar și majoritatea membrilor redactiilor Europa Liberă și Vocea Americii, aflați în vizită la Ottawa. Ca urmare s-au difuzat în țară ample interviuri cu Cora și Petyru Botezatu și comentarii ale acestor două redacții referitoare la prezenta cuplului în Canada si a carierei artistice a pictorului Petru Botezatu.

Galeria de artă, dedicată aproape exclusiv operei sale, s-a dovedit un succes, de la prima expoziție până la ultima, atât în locația originală cât si în următoarele alte locații deschise de-a lungul următorilor 10 ani.

Din această perioadă datează o colaborare cu noul Muzeu al Civilizațiilor din Ottawa, o grandioasă operă de artă în sine, în sensul reprezentării culturii românești în cadrul multiculturalismului canadian, soldată printre altele cu înscrierea în expoziția permanentă a muzeului a unei remarcabile icoane a maestrului Petru Botezatu, achiziționată de către muzeu.

În 1994, cu ocazia unei importante lucrări de pictură murală sacră pentru Samford University, în Birmingham, statul Alabama, USA, guvernul Statelor Unite, îi acordă artistului Petru Botezatu în numai 2 saptămâni statutul de rezident permanent pentru extraordinary abilities.

In consecință, în 1997, are loc mutarea definitivă în Statele Unite, la Birmingham, unde Petru Botezatu a continuat să lucreze ca artist in residence la Universitatea Samford, pentru următorii 5 ani.

In Statele Unite, Cora Botezatu a deschis și condus mai multe galerii de artă sub denumirea Artsland și Raphael Galleries, galerii care au devenit adevarate instituții de cultură locale. In cadrul lor a desfășurat o serie întreagă de activități implicând editarea de albume și cataloage, prezentări de artiști și lectura frecventă de texte și poezii în cadrul vernisajelor și a evenimentelor special organizate.

In anul 2000, la invitația si insistențele preotului român care a construit Catedrala Sf Vinere din Zalău, devenită între timp aproape legendară în întreaga țară, nu numai în zona Ardealului, Petru Botezatu revine în România și începe aici un nou ciclu de pictura sacră, care se va extinde la alte biserici și catedrale din țară.

Aceasta invitație s-a dovedit, peste ani o genuină chemare a sirenelor pe cât de irezistibilă pentru artist , pe atât de încântătoare și înrobitoare, în egală măsură și pentru Cora Botezatu.


Fascinația pentru pictura sacră m-a subjugat mulți ani și m-am simțit privilegiată să pot participa la această formidabilă aventură de creație, la acest incredibil de complex și captivant proces de pictare în frescă, petrcându-se la sfârsitul secolului 20 și începutul secolului 21.


Întoarcerea în România a schimbat pentru Cora Botezatu, multe dintre resorturile interioare ale substraturilor unei creativități ce părea definitiv abandonată, întâi sub imperiul emigrației , dar și datorită absorbției de lungă durată într-o altă cultură, cât și al exprimării în limbile engleză și franceză.

In mod incredibil, sub influența directă a matricei originare, s-a produs o reconectare cu acel mental, ce părea atenuat, dar care, în realitate, s-a dovedit a fi fost numai dormant și din care a început să se prefigureze o irepresibilă dispoziție poetică.

Reconectarea, după circa 25 de ani, la vastitatea și multiplicitatea valorică a LIMBII ROMANE, pare să fi fost nu numai o infinită delectare personală, dar și o adevărată magie datorită căreia se desprinde și se încheagă, aproape de la sine, o poetică îndelung refulată. Situație comparabilă cu un filon îndelung bănuit, anticipat, sperat să fie exploatat de-a lungul unei întregi existențe.

Gândind dintru începuturi manifestarea literară mai ales în termenii prozei, poezia născută în ultimii ani din inspirația autoaarei apare ca o sarcină târzie, ca o minune de proportii biblice, deși, Cora Botezatu speră că, cedarea față de această dominantă poetică actuală, să nu fie altceva decât supunerea față de una din acele stațiuni necesare ale existenței, din a cărei vrajă să se poată extrage într-o zi, cât de curând, prin împlinirea a ceea ce era de împlinit.

In toamna anului 2014 a avut loc la Zalău o primă lansare publică susținută de marele critic literar Alex Stefanescu. Autoarea a citit în fața unui public de peste 300 de peroane in premieră un număr de poeme ceea ce, s-a dovedit a fi un eveniment viu, emoțional, unul dintre acele momente în care poezia ia cu asalt - aproape în mod miraculos sensibilitățile unei întregi săli de oameni care ar fi putut jura cu câteva minute înainte că nu aveau nici un loc în conștiințele lor pentru efuziuni lirice.

Prima carte de versuri intitulată COLECTIONARUL DE SUNETE conținand mai bine de 80 de poeme si ilustrații ale artistului Petru Botezatu, prefațată de Alex Stefanescu și publicată la Editura Tracus Arte, a fost lansată la Bookfest, pe 23 mai 2015.